Din zarea departata,se desprind norii ca o rana frageda ,ce freamata de mireasma citrica din umbra descoperind un soare arzator.Se deschid ferestre infinite spre cer imbratisand vidul albastru.
Ma aflam la vremea dintre doua astre ce si-au ciocnit uzinele de lumina formand iubirea.
Fereastra ,ne uneste pe noi,muritorii cu ceilalti,a micilor vietati ale caror aripi le sunt indreptate spre cer ,anuntand moartea sau nasterea stelelor,la care noi suntem partasi,chemati sau nechemati,depinde de zei.
Slabiciunea pamantului se simte ,vibreaza in secunde de lumina si se varsa in memoriile noastre murdarite de apusuri albe nenumarate...
Privim toti o stea ,nestiind ,si ne intalnim dupa,acolo,sus ,de parca ar fi firesc.
Galaxiile sufletesti bat ritmic in linistea noastra si ne despart vidurile infinite.
In fiecare zi ma despart cu cate o clipa ,fapt unic in miezul de tacere eterna.
***
