sâmbătă, 19 februarie 2011

Zile de tinichea

 Soare se rostogolea peste timp lasand cerul tot mai rece si gol.
Dimineti cu miros de portocale imi umpleau viata care ardea in mine.

Lasa tacerea,las-o sa strige pana cand vei auzi pianul strigand...
Poate voi putea gasi o petala pe care sa asez timpul in care ziua asta sa arda.
Am pasit pragul usii,in acest aer surd gasesc scarile pe care urc si cobor de 7 ani..numai 7.
Ecoul se intoarce acasa, mereu ,asa cum nu credeam ca se poate intampla,dar iata-l aici..in urechile mele..

Calc lumina-n varfuri inca odata in viata cu tristete de inceput de primavara...Soarele isi gaseste deja alte drumuri,iar eu sunt tot aici asteptand parca celalalt ecou,care inca nu s-a intors..
Incerc sa-mi construiesc un scut pentru sentimente,dar cu tine prin preajma, el cade,si ma lasa goala,dezvelita de orice aparare.

...el e totul....Dar mai presus de ''tot'' el e prieten.
Desenez umbra zilei de azi .

*fericire si batai de inima puternice*


O sa-ti trimit scrisori din cer,pe care tu o sa le deschizi cu grija,adorand fiecare detaliu,o sa citesc in gand si o sa-ti dai seama de ce esti special,de ce ochii mei stralucesc atunci cand sunt cu tine si de ce inima mea bate tare acum.

Clipesti nervos cand ma privesti si pe genele tale tin lumea sa nu cada in fanteziile noastre,proaspete .


Innod amintirea de tacere si el asez sincronizat pe pana ta ,numar numarul amintirilor si ma trezesc zambindu-ti impaciuitor.

In zilele de tinichea noi ne iubeam.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu